Cum își fac astronauții igiena orală în spațiu?

În lipsa gravitației, apa nu curge la chiuvetă; ea plutește sub formă de bule, iar orice strop rătăcit poate ajunge în aparatura navei, provocând scurtcircuite sau favorizând dezvoltarea mucegaiului. Din acest motiv, rutina de spălare pe dinți este complet adaptată:

Pregătirea: Astronauții folosesc o pungă specială cu apă din care storc o picătură direct pe periuță pentru a o umezi.

Pasta de dinți: Încă din anii ’60, NASA a colaborat cu medici stomatologi (precum Dr. Ira L. Shannon) pentru a dezvolta o pastă de dinți specială, fără spumă și ingestibilă (sigură pentru a fi înghițită), cunoscută sub denumirea de NASAdent.

Finalizarea: După periaj, astronauții au două opțiuni. Fie înghit pasta de dinți (ceea ce majoritatea preferă, pentru că e cel mai simplu), fie scuipă excesul într-un prosop sau șervețel pe care îl aruncă. Apa din prosopul folosit se evaporă în cabină, este captată de sistemele de control al mediului și este… reciclată în apă potabilă pentru echipaj!

Cum afectează microgravitația zero (0G) structura dentară

Corpul uman nu a evoluat pentru a trăi în imponderabilitate, iar gura nu face excepție. Iată ce se întâmplă la nivel biologic și biomecanic:

Pierderea osului alveolar (Parodontoza spațială): La fel cum mușchii și oasele membrelor se atrofiază în spațiu din lipsa presiunii gravitaționale, același lucru se întâmplă și cu maxilarul. Lipsa forțelor mecanice obișnuite accelerează resorbția osoasă. Fără gravitație, osul alveolar (cel care susține rădăcina dintelui) începe să piardă din densitate, favorizând mobilitatea și chiar pierderea dinților.

Scăderea fluxului salivar (Xerostomia): În spațiu, fluidele din corpul astronauților migrează spre partea superioară a corpului (sindromul feței umflate). Acest dezechilibru scade activitatea glandelor salivare. Fără o cantitate optimă de salivă care să „spele” natural dinții și să neutralizeze acizii, smalțul dentar devine mult mai vulnerabil la eroziune.

Bacterii mai agresive: Microbiomul oral o ia razna în spațiu. Bacteriile care cauzează carii (precum Streptococcus mutans) se înmulțesc accelerat, devin mai tolerante la medii acide și formează un biofilm bacterian (placa dentară) mult mai rezistent. Combinat cu faptul că sistemul imunitar al astronauților este adesea ușor suprimat în zbor, riscul de infecții orale explodează.

Odontocrexis: Din cauza schimbărilor de presiune din navă sau costum, gazele prinse sub obturații (plombe) sau coroane vechi imperfecte se pot dilata brusc. Această expansiune poate duce la fisurarea lucrării dentare sau poate provoca dureri chinuitoare (fenomen numit barodontalgie).

Surse științifice:

• „Smile Beyond the Stars: A Narrative Review Exploring the Challenges for Dentistry in Space” (Publicat pe platforma PubMed/NCBI a guvernului american în 2024) – Hasin Abdul Samathu, et al., Cureus, August 2024.
• „Craniofacial Bones and Teeth in Spacefarers: Systematic Review and Meta-analysis” (Studiu din 2023, echipă din cadrul Facultății de Medicină Dentară de la Universitatea McGill din Montreal, Canada) – Moussa et al., Journal of Dental Research, 2023.
• „Oral Health in Zero Gravity: A Comprehensive Review of Orofacial Effects and Countermeasures in Spaceflights” (Arhivele Medicale NASA – Misiunile Skylab și ISS) – Cureus, Noiembrie 2023.